Camerele poartă numele membrilor familiei Rațiu. Aici le puteți citi biografiile.

MEMBRI AI FAMILIEI

Ion Codru-Drăgușanu Străbunicul matern al lui Ion Rațiu, Ion Codru-Drăgușanu (1818-1884) a fost un scriitor român, memorialist, călător, vicecăpitan al Comitatului Făgăraș și participant la Revoluția de la 1848. Prima sa lucrare tipărită a fost Cuvânt scolastic, apărută în ziarul Universul (1848). A mai colaborat cu Foaie pentru minte, inimă și literatură, Concordia, Albina, Telegraful român, Federațiunea, Gazeta Transilvaniei, Familia, Transilvania. Și-a consolidat reputația literară prin Peregrinul transilvan (1865), unul dintre cele mai interesante jurnale de călătorie ale epocii postpașoptiste.

Maria Björnson Născută la Paris, Maria Elena Björnson (1949-2002) a fost designer de teatru, fiica omul de afaceri norvegian Bjørn Björnson și a Miei Prodan, fiica directorului Teatrului Național Român și refugiată în timpul regimului comunist. În copilărie, Maria a fost protejata lui Elisabeth și Ion Rațiu, crescând la Londra. A studiat la Lycée Français, apoi la Byam Shaw School of Art și la Central School of Art and Design. Maria a lucrat pentru Royal Shakespeare Company și, printre altele, a creat scenografia pentru Fantoma de la operă a lui Andrew Lloyd Webber, pentru care a câștigat premii pentru scenogafie și costume.

Henry Pilkington Văr primar al lui Elisabeth Pilkington Rațiu, William Henry Pilkington, Baronul Pilkington (1905-1983), a fost un producător englez de sticlă și președinte al Federației Industriilor Britanice. De asemenea, a fost Cancelar al Universității Loughborough din 1966 până în 1980. În 1934 s-a alăturat consiliului director al afacerii familiei – Pilkington Brothers Ltd, iar din 1949 până în 1973 a ocupat funcția de președinte. Datorită tehnicii avansate, această companie producătoare de sticlă a devenit singurul supraviețuitor dintre cei 24 de producători britanici de sticlă din secolul al XIX-lea.

Zamfira Considerat unul dintre cei mai mari oameni politici ai timpului său, Petru Racz s-a înrudit cu logofătul muntean Ivan Norocea de Pitești și Szaszsebes (Sebeș, jud. Alba) prin căsătoria cu fiica acestuia, Zamfira - sora Velicăi, marea iubire a voievodului Mihai Viteazul. Alături de Petru, Zamfira Racz a ctitorit Biserica din Teiuș în secolul XVI. Despre Zamfira se spune că este cea care a dus sângele Basarabilor munteni în șirul de relații la capătul căruia se găsește azi Prințul Charles. La opt generații după Zamfira, în 1812 se năștea Claudine Rhedey, descendenta mai multor familii nobiliare transilvănene. Aceasta a dus legătura mai departe, mai întâi în familia imperială germană, apoi în cea regală britanică, după căsătoria fiului său Franz, Duce de Teck, cu Prințesa Mary Adelaide de Cambridge, viitoarea Regină Mary, consoarta Regelui George al V-lea și bunică a Reginei Elisabeta a II-a.

Nicolae Rațiu și-a făcut studiile în Marea Britanie la Marlborough College și în Statele Unite ale Americii, la New York University, obținând diploma de licență în traport maritim și economie. În calitate de președinte al Rațiu Family Charitable Foundation, organizație caritabilă britanică creată în 1979, cu sediul în Manchester Square, Londra, Nicolae prezidează un consiliu format din 5 membri ai familiei Rațiu care acordă anual până la 50 de burse și granturi în diverse domenii atât în ​​Marea Britanie, cât și în România, în valoare de aprox. 200.000 GBP. Om de afaceri și filantrop, Nicolae este, de asemenea, administrator al organizațiilor caritabile din România și Marea Britanie: Romanian Cultural Centre din Londra, Pro Patrimonio, ADEPT, The Relief Fund for Romania, Centrul Rațiu pentru Democrație. În plus, prin intermediul Rațiu Family Charitable Foundation, Nicolae susține programe culturale și educaționale majore din Marea Britanie, România și SUA, printre care se numără: Catedra de Studii Românești Ion Rațiu de la Georgetown University, Washington; Premiul și Bursa Ion Rațiu pentru Democrație la Washington; Premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism; Premiul Elisabeth Pilkington Rațiu pentru Sănătate Mintală.

Indrei Rațiu este fost jurnalist (BBC, Rediffusion, London Evening Standard), implicat în lansarea programelor de Executive Development ale INSEAD. Fost consultant în dezvoltarea managementului pentru IBM, Schlumberger, BP, ICI și Banca Mondială, Indrei a este co-fondator al: CM - InterCultural Management Associates, Paris; Pro Patrimonio, Asociația Transilvania Fest și Centrul Rațiu pentru Democrație. Indrei are diplome la Universitatea Cambridge și INSEAD.

Ludovica Pe la 1880, locuia la Moara Gaia morarul Ion Gaia, alături de soția și de fiica sa, Ludovica. Tânăra Ludovica Gaia a fost curtată de către preotul Nicolae Rațiu de la Biserica Rățeștilor. S-au căsătorit, iar copilul lor a fost Augustin Rațiu, bunicul lui Indrei și Nicolae Rațiu. Augustin avea să-și petreacă o mare parte din copilărie la internatul de limbă germană din Bistrița, întorcându-se acasă doar de sărbători, în satul Petreștii de Jos, unde Nicolae fusese numit administrator parohial.

Basiliu Rațiu de Nagylak (1783 -1870) a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. A studiat la Turda, Aiud, Cluj, Blaj și Viena. A fost hirotonit preot celib cu numele Basiliu în Biserica Sfânta Barbara din Viena în anul 1810. Discipol al lui Petru Maior, a fost doctor în teologie și filozofie al Universității din Viena, 1811. Basiliu Rațiu a fost ctitorul bisericii greco-catolice din Turda Veche, împreună cu sora sa Oana și cei șase frați: Indrei, Grigore, Ioan, David, Dimitrie și Matei. Biserica a fost sfințită în anul 1839 și este cunoscută până în ziua de azi sub numele de Biserica Rățeștilor.

Dr Ioan Rațiu (1828 - 1902), nepot de frate al lui Basiliu Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892 și 1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania. În 1850 a început să studieze Dreptul la Viena. Patru ani mai târziu a plecat la Budapesta, unde și-a obținut doctoratul în drept în 1857. A început să profeseze la Budapesta, apoi a activat la Cluj. În 1860 s-a înscris în Baroul Sibiu, unde și-a deschis propriul cabinet.

Augustin Rațiu (1884-1970) a fost o personalitate de vază a orașului Turda, tatăl politicianului Ion Rațiu. A urmat cursurile Facultății de Drept din Cluj și Budapesta. În anul 1909 a obținut titlul de doctor, după care și-a deschis un birou de avocatură la Turda. În 1913 s-a căsătorit la Sibiu cu Eugenia Turcu, nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu. A debutat în presă înainte de 1918, fiind un colaborator fidel al ziarelor Patria, Curentul, Arieșul, și Tribuna noastră. Cunoscând limbile maghiară și latină, s-a documentat din arhive și a scris articole importante de istorie. De numele său se leagă și organizarea învățământului profesional din Turda. În colaborare cu Dr Valer Moldovan înființează Baroul avocaților din Turda, al cărui decan va fi vreme de zece ani. În 1923, este decorat cu ordinul Coroana României în grad de cavaler, pentru promovarea drepturilor românilor din Transilvania.

Emilia Rațiu (1846-1929) a fost una dintre inițiatorii mișcării feministe din Transilvania, susținând dezvoltarea profesională și culturală a femeilor și fetelor într-o epocă în care femeile erau educate să fie doar soții și mame. Născută la Brașov, într-o familie veche de patrioți români - fiica preotului ortodox Dumitru Orghidan și a soția sale Revia - s-a căsătorit în 1863 cu Dr Ioan Rațiu (1828-1902) și s-a stabilit alături de el la Turda. I-a susținut în permanență idealurile politice și a militat la rândul său pentru drepturile și libertățile românilor din Transilvania. În timpul încarcerării lui Ioan Rațiu în închisoarea de la Seghedin, s-a mutat în vecinătatea clădirii pentru a rămâne aproape de soțul ei.

Viorel Virgil Raţiu Tilea (1896- 1972) a fost ambasadorul României la Londra în perioada 1938 - 1940. A fost fiul lui Onoriu și Emilia Tilea, nepot de fiică al dr. Ioan Rațiu și stră-strănepot al prepozitului Basiliu Rațiu. A studiat la Sibiu, Bratislava, Cluj, Londra și Viena. A fost doctor în drept al Universității din Viena. După instaurarea regimului antonescian a refuzat să se întoarcă în țară și a solicitat azil politic în Anglia. Și-a pierdut cetățenia română și toate proprietățile din România. Este cunoscut pentru „incidentul Tilea”, dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. În zilele de 16 și 17 martie 1939 s-a prezentat la Foreign Office și a declarat că guvernul român avea toate motivele să creadă că Germania va proceda în următoarele luni la dezintegrarea României, în același mod cum a procedat cu Cehoslovacia. Deși guvernul român a dezmințit existența unui „ultimatum german”, cabinetul britanic și-a pus în mișcare întreg angrenajul politico-diplomatic. Rezultatul a fost încetarea politicii de conciliere a Londrei și Parisului față de Berlin. În anul 1940, temerile sale aveau să fie confirmate: România a pierdut Basarabia și Bucovina de Nord, Ardealul de Nord și Cadrilaterul. Toate acestea s-au făcut prin amestecul direct al Germaniei Naziste sau indirect, prin anexele secrete ale tratatelor încheiate cu țările vecine României, inclusiv URSS. A murit în Anglia și, conform dorinței exprimate în testament, familia sa i-a publicat memoriile privind misiunea sa la Londra.